Vecini ciudati

Vecini

M-am mutat recent. M-am mutat la două străzi distanţă de birou, astfel încât să-mi exersez #aroganţa. Pentru o distanţă de două străzi, merg cu maşina la serviciu. Şi nici măcar nu sunt două străzi babane, două bulevarde. Sunt literalmente două străduţe de printre blocuri.

Pentru un drum de 10 minute pe jos, eu fac 3 minute cu maşina. Ştiţi voi, ca să salvez mediul… Ba mai mult, iarna stau câte 20 de minute să o dezgheţ înainte de a pleca. Şi dacă dau de vreun camion care merge in faţa mea 100m, mă pot plânge şi că a fost trafic.

Dar ca să trec la subiect, de data asta am ajuns la capătul abilităţilor mele de a-mi înţelege vecinii. Dacă până acum am suportat morală, reproşuri, vizorisme şi toate dialogurile cretine de pe planetă, ce-am păţit săptămâna asta m-a lăsat fără cuvinte.

Ca în orice bloc, şi aici există un Nea’ Mitică (nu m-am obosit să aflu numele real, dar tre’ sa fiu pe-aproape). Un Nea’ Mitică ce mi-a făcut instruirea cu apometrele şi repartitoarele, un Nea’ Mitică ce mi-a făcut o oră morală cu privire la locurile de parcare şi cum au ei o înţelegere în sensul ăsta, un Nea Mitică ce nu pare să înţeleagă că atunci când alergi grăbit pe scări, nu e timp de conversaţii inutile.

Tocmai când mă resemnasem şi-am trecut toate întâmplările astea idioate în coşul de gunoi, Nea Mitică o trânteşte p-aia groasă.

Vecine, vezi că ai factura la curent de 3 zile în cutia de scrisori, n-o iei şi tu de-acolo?

Ho-paaa, de unde până unde? Oare Nea Mitică al nostru are prea mult timp liber şi profită de spaţiul meu personal şi fără lacăt? Aşa se pare, pentru că văd că cineva îmi curăţă cutia de pliante în fiecare zi.

Mâine-poimâine îl aud “Vecine, vezi că ţi-am plătit eu curentul şi gazele, că se cam adunaseră facturile la tine în cutie; imi dai tu banii când cobori. Ah, şi ai primit nişte felicitări de Sărbători. “. Nu de alta, dar să se facă util, dacă tot se plictiseşte toată ziua.

Sunt singurul care vede ce face omul ăsta ca un lucru total cretin şi deplasat?

Lasă un răspuns