Salvador Dali& P.Horst

Expozitia surealista - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007
reflexii despre arta colectiva
de Adrian Graunfels

           Dadaismul şi Surealismul sunt recunoscute ca două semnificative mişcări ale artei moderne. Ele au schimbat tradiţii, au modificat vocabularul poetic şi au marcat profund istoria artei secolului XX.
           Muzeul Israel din Ierusalim prezintă o nouă, interesantă expoziţie numită "Surrealism and Beyond", bazată pe colecţii private şi donaţii făcute muzeului. Este un prilej de sintetizare şi retrospectivă a unui curent făcut posibil datorită eforturilor colective, produsul marasmului creativ al unor grupe de artişti mânaţi de o ideologie comună. Nevoia de a creea frumuseţe.
           Scrie Werner Spies în "From Dada to surrealism" : după primul război mondial arta de avant-gardă era împarţită între 4 curente bine stabilite: Expresionism, Fauvism, Futurism, Cubism. Grupul Dada (apărut iniţial la Zurich) pare a fi indiferent la tendinţele artei moderne. Ei se retrag din dialectica avant gardei într-o atitudine anti-artă, cinică, îmbibată de paradigme care rezidă în refuzul mişcării de a adopta un stil anume. Dadaiştii apar ca provocatori, demoralizatori, susţinând că Dada este o stare de spirit antidogmatică, fară un scop determinat.De aici repetiţia care duce la oboseală şi ulterior la dispariţia mişcarii Dada. Andre Breton sezizează pericolul şi redefineşte emoţia surealistă ca fiind o reacţie poetică la vizual, la imaginar, departe de ironia Dadaistă şi efecte sale distructive. Este meritul lui Max Ernst de a cristaliza eforturile de a produce artă vizuală plecând de la trivalul cotidian, încă înainte de 1921. Jurnalul "Literatture", lansat în martie 1922 subminează terenul dominat de mişcarea Dada. Textele lui Breton publicate în acest jurnal folosesc des termenul "apres Dada".. şi în continuare definesc forţele care mână surealismul. Breton admite eforturile făcute de a percepe starea visului:

           "..facem un efort de a evada din cuşca ameninţătoare în care suntem închişi"..
           Nihilismul estetic Dada este lichidat prin aderarea lui Picasso, Duchamp, Piacabia, de Chirico, Max Ernst şi Man Ray la ideeile inovatoare ale lui Breton. Pictura este redefinită. Estetica este rescrisă în "Primul Manifest Surealist " apoi în cartea lui Breton "Le surréalisme et la peinture."
           Literatura franceză este şi ea atrasă de noua mişcare, revistele surealiste la modă oferind spaţiu amplu noilor poeţi. Rimbaud, Nerval, Lautreamont sunt primii care scriu în atmosfera de vis şi imaginar. Tristan Tzara polemizează vehement cu surealistii scriind astfel în " Essai sur la situation de la poésie" :

           "Surealiştii au organizat o revoltă contra psihologiei normative, contra utilului şi a fenomenelor explicabile sau chiar a credinţei că orice fenomen este logic explicabil. Ce fac ei în artă şi în literatură contribuie la distrugerea cauzalităţii şi a pozitivismului ."
           Dar lanţul se lărgeşte cu noi aderenţi: Soupault, Alfred Jarry, Max Jacob, Appolinnaire , Pierre Reverdy...artişti seduşi de scrisul automat, de tehnica iconografică a surealismului. Expoziţia de colaje Max Ernst deschisă la Paris în 1921 demonstrează strălucit uzul omogen, coherent al mediului plastic în contrast cu anarhismul şi demontajul dadaist. Expoziţia de faţă, structureză mişcarea surealista în jurul a 7 teme :
-Istoricul mişcării - de la Dada la Surealism
           -Colajul-obiect-asamblaj
           -Automatism şi experiment
           -Biomorfism
-Iluzie şi peisaj oniric
           -Abuzul muzei
           -Portrete şi publicaţii
           Este o ambiţioasă şi reuşită panoramă a mişcării, la 50 de ani după stingerea ei. Sintetiza Paul Eluard în 1926 :

           "Viciiosul Surealism implică o excesivă şi pasionată , stupefiantă imagine, alta decât necontrolata provocaţie a imaginii de sine conţinând neaşteptate elemente perturbatorii şi metamorfoze, care te forţează cititorule să revizionezi întreg Universul. Si pentru fiece cercetare există o anume imagine, capabilă prin descoperirea ei, să anihileze întreg Universul ..."

           Actuala expoziţie de la Ierusalim radiază în plus, o stare de lucruri total dispărută în arta de azi. Hedonismul de a creea în grup. De a te înhăma la o cauză comună în care motorul este căutarea esteticului cu orice preţ si nu succesul personal. Un grup de poeţi români ilustreza perfect acest concept .
           "La poésie, l'amour, la révolution ne font qu'un."
           E vorba de Infra-Noir -expoziţie surealistă care are loc în 1946 la Bucureşti la Căminul Artei de pe calea Victoriei. Un grup de 4 tineri poeti surealişti, scriu împreună , stabilesc materialul şi catalogul expoziţiei.
Infra-negru, ni se explică, este o intervenţie supra-thaumaturgica în cucerirea dezirabilului. (thaumaturgie = abilitatea de a face miracole)
           Cei 4 poeti sunt: Gherasim Luca, Dolfi Trost, Paul Păun şi Virgil Teodorescu.
           Textele scrise în limba franceza, sunt reunite într-o placheta elegantă continând:
           -Le secret du vide , Amphitrite ( Luca)
           -Le plaisir de floter, Le même du même ( Trost)
           -Les esprits animaux, ( Păun)
           -Au laube du sel, La provocation (Teodorescu)
           Grupul surealist clandestin, redus la tăcere de ororile razboiului iese la suprafaţă pentru a întâlni noul monstru stalinist, postbelic. In ciuda barbariei naziste poeţii se întâlneau şi scriau împreuna. Dupa cum menţionează Andre Breton (care face publică "Dialectica Dialecticii" scrisă de Gherasim Luca şi Dolfi Trost în catalogul Expoziţiei Internaţionale Surealiste din 1947):
           "Infra-negru reprezintă un frenetic experiment, în ciuda existenţei tragice, dezvoltând libertatea teoretică pe cât de delirantă pe atât de inovatoare ". Este o încercare singulară a grupului de români de a prezenta şi produce poezie cu forţe reunite. Iată un scurt citat de intenţie după cum îl găsim în prospectul lui Infra-Noir:

           "Ridicăm un pahar pentru a provoca zborul consistenţei sale, asezăm pe o masă o foaie de hârtie pentru ai desfinţa rezistenţa.. literatura, filozofia , religia..sunt limite sinistre şi crispante între oameni. Noi căutam metode de a face dragoste cu lumea întreagă , noi denigrăm anti-poeţii , anti-revoluţionarii, pe cei care închid ochii ca să nu vadă miracolul gândului liber.. Noi suntem păsările care vă trec prin părul capilar invitându-vă la a căuta răspunsuri."
           Un alt exemplu este oferit de cuplul Dali, Horst P. Horst în compoziţia "The Dream of Venus" datată 1939,în dialog cu "Venus restored" de Man Ray -1936. Umorul lui Dali, total neortodox în tratarea lui Venus îmbratişată de un lobster imens contrastează cu reţinerea încătuşată de celălalt bust Venus, aşa cum apare în viziunea lui Man Ray.

           Tot din aceasta perioadă remarcăm "Exquisite Corpse" 1935 - desen executat la 4 mâini de Esteban Frances, Marcel Jean, Oscar Dominguez si Lizarraga, semnat de cei 4 autori autori în partea de sus, la stânga desenului.
           Un grup de 15 desene în tuş şi creioane colorate sunt aranjate în grup de 5X3 pe o coală de hârtie.
           Autorii acestei producţii comune, de sus în jos sunt :
           A. Breton, W. Lam, J. Lamba.
           Mai tărziu, în 1950 Braco Dimitrijevic şi R. Magritte instalează un "Triptic post Historic" .
           Elementele lui Magritte: mere, eşarfe din Mea She'arim şi tabloul "The Handsome Brooder" sunt aranjate, recombinate spaţial de B.D. într-o compoziţie originală, o odă a identificării.
           Dar şi cinematografia este captivată de surealism având pe Luis Bunuel regizorul semnificativ al mişcării.
           Bunuel frecventeaza intensiv avant gardiştii din Madrid. Acolo face cunoştiinţa cu Dali cu care produce filmul de scurt metraj "Câinele andaluz" în 1929. Dali montează o lentila de ochelari pe ochiul unui sugerat obiect-câine. Bunuel taie din frame atât cât să lase organul percepţiei să domine întregul ecran.
           Un ultim exemplu de artă colectivă este albumul de desene apărut la Roma ( tiraj 150 exemplare), la editura "le parole gelate", cu titlul "Passaggio di Catty Au Bois Sacré de Bomarzo". Autorii sunt : Micheline Catty -desene şi Gherasim Luca -text. Transcriu pentru deliciul cititorului textul cryptic al lui G. Luca :

En passant du dialogue
au dé-monologue
un coup de << dé >>
abolit
toujours le hasard
Hors-la-loi des contraires
Sphinx
a cheval d'échec
sur pile et face
Oedipus Rex
à cheval de Troie
sur le plein et les creux
sur question er réponse
Tour d'échec
sur éléphant sans défense
et sur la tour d'échec
le fou d'échec
à cheval d'échec
sur la reine d'échec
et
le roi d'échec
Sur volupté et terreur
succéchec monstre
Destin et chaos
en ruban de Moebius
( Au Bois Sacré de Bomarzo)